Rasfoiesc in miez de noapte teza mea de masterat in studii administrative europene, scrisa acum mai bine de cinci ani. “Reinventarea guvernamintului”, “aplicarea teoriei organizatiei care invata la functia publica”, “noul management public” “teoria invatarii organizationale” “leadership-jazz” sunt citeva din conceptele de reforma a guvernarii, analizate cu pasiune in lucrare. Ma gindesc ca Romania ar trebuie sa aiba mai mult curaj pentru reinventarea statului.Si ca astfel de lucrari pregatite in tara si afara ar putea ajuta.Au trecut totusi vreo 90 de ani de la Marea Unire, vreo 60 de ani de la primele nationalizari comuniste si 18 ani de tranzitie catre o societate europeana.
Pe la prinz un prieten imi descrie cu lux de amanunte cum incaseaza spaga un prefect in Romania anului de gratie 2008 pentru repartizarea unor titluri de proprietate, a caror incredintare o amina, o blocheaza tocmai pentru a stimula aparitia spagii.
Imi dau repede seama ca Romania din visele mele este o tara straina la granitele careia toti avem interdictie de a intra pentru ca unii, putini dar smecheri, traiesc mai bine in Romania pilelor clasificate.
Ma intreb retoric la ce naiba vin eu sau alti colegi din generatia mea cu teoria birourilor deschise, cu reforma competitiva a sectorului public, cu modelul european de societate, cu regindirea relatiilor dintre politica si administratie cind plicul “valoric” inchis cu grija, prin umezirea lipiciului de pe el prin miscarea complice a limbii este inca solutia, cheia universala si pentru deschiderea usilor si pentru inchiderea gurii.
In pofida acestei autocontestari decid repede ca nu renunt la Romania din visele mele. Care poate fi republicana dar care trebuie sa fie performanta.Dupa Republica Comunista – o dictatura de dezvoltare care nu avea cum sa isi depaseasca conditia de devenire a unui catun sovietic si Republica Tranzitiei – o tiranie a tuturor incertitudinilor este Timpul pentru o Republica de conditie europeana – o Romanie a lucrului bine facut.
Nu e loc pentru a arata aici in detaliu cum ar arata Romania lucrului bine facut dar citeva lucruri trebuie spuse.
Cea de-a Treia Republica are obligatoriu nevoie de o Constitutie din care populismul a fie eradicat.Degeaba spunem la articolul 43 ca Statul are obligatia sa asigure un trai decent pentru toti cetatenii daca in realitate nu se intimpla asa de vreo doua decenii.Sa definim in legea fundamentala ce inseamna, cuantificabil, trai decent daca vrem ca ea sa fie respectata de oameni.
Cea de-a Treia Republica trebuie sa stabileasca limpede responsabilitatea concreta a celor care guverneaza si gestioneaza banul public.Pentru ca risipa este una din marile cauze ale saraciei noastre colective.
Cea de-a Treia Republica trebuie sa recurga de urgenta la reforma de fond a administratiei si serviciilor publice.Fara efort urias in acest domeniu si peste zece ani ani vom spune ca mai avem nevoie de vreo 50 ca sa ajungem Germania din urma.
Si mai cred ca Cea de a Treia Republica trebuie sa isi schimbe atitudinea fata de generatia tinara.Inca prea multi tineri merituosi pusi la colt, tinuti in antecamera, rasi de la sansa de a arata ca pot.Si in administratie si in politica.
Rememorez cu un zimbet amar, in coltul din dreapta al gurii, faptul ca la Montreal fiind, aveam sa aflu ca atunci cind au dorit sa proiecteze un pod urias in oras, autoritatile au apelat mai intii la un concurs de creativitate pe aceasta tema la care au participat exclusivi tineri pina in 25 ani.Si acolo au gasit solutia.
Si imi mai amintesc cu un al doilea zimbet amar, in coltul din stinga al gurii, ca la Shanghai fiind, guvernatorul celui mai frumos oras din lume imi explica cum reforma initiata de Deng Xiao Ping acum 25 de ani, sub sloganul “Nu conteaza ce culoare are pisica important este sa prinda soareci”a inceput cu trimiterea la studii in Occident a sute de mii de tineri chinezi care astazi sunt in posturile cheie ale administratiei si economiei chineze.
Inca nu e tirziu sa invatam sa ne schimbam!